TANTRA MAHA VIDYA

Kali cea roşie sau Fermecătoarea este Kali care oferă formă universului după cum se spune în Kramastotra.
Raktakali, energia roşie, ia locul energiei creatoare, şi lucrurile la început doar întrevăzute sunt stabilizate, însă în interiorul Conştiinţei. Ea îmbracă astfel aparenţa lumii.
În Pancasatika se spune: ”Ea nu poate fi percepută de ochi şi nu rezidă în ansamblul organelor senzoriale. Lipsită de calităţi, fără ego, ea capătă culoarea cercului lumii.”
De acum “Divinul participă la ”colorarea universului”, iar lucrurile percepute pot să afecteze simţurile prin atracţiile lor. Organele, aceşti eroi nu trebuie să fie temute, nici cenzurate, nici dispreţuite atunci când se lansează în mijlocul propriilor lor energii divinizate. În acest mare banchet ele savurează vinul îmbătător al unui univers infinit variat şi de aceea ele sunt avide să fuzioneze cu toate formele. Astfel fiinţele eroice şi curajoase nu resping lucrurile care li se oferă, şi plăcerea pe care o găsesc în ele nu constă într-adevăr decât în savoarea foarte delicată a Sinelui.” spune Abhinavagupta.
Tantraloka declară în legătură cu acest subiect:
“Când ea este orientată către exterior împreună cu roata propriilor sale acţiuni (sau organe), având conştiinţa intensă a satisfacţiei pe care i-o provoacă aspectele (Realităţii) anterior manifestate, astfel este momentul existenţei durabile a (ansamblului) lucrurilor ”. Lilian Silburn în comentariul său spune că Supremul Subiect conştient alege în toată libertatea să rămână în etapa cunoaşterii (pramana), organele sale senzoriale fiind bine deschise – ochii capabili să perceapă formele şi culorile, urechile sunetele – el are conştiinţa (faptului n.t.) de a fi colorat de lucrurile pe care le percepe în el însuşi într-un mod viu, intuitiv şi fără dualitate (avikalpa). El arde, se îndrăgosteşte de ele, experimentează farmecul şi încântarea la contactul cu ele. Dacă conştiinţa nu rezidă în cunoaştere şi în mijloacele sale de a cunoaşte lumea exterioară, ea nu poate înţelege clar obiectivitatea. Subiectul nefiind direct afectat de obiect, organele de simţ trebuie să servească drept intermediar. Însuşi faptul de a fi în pramana (etapa cunoaşterii) este numit Raktakali.
”Această pură şi fericită conştiinţă a Sinelui se dedică savurării vinului universului care o încântă şi o îmbată. Strălucind în toate lucrurile, esenţa universală, roşia Kali extrage din lumea diferenţiată savorile subtile, pentru a le unifica în Subiectul conştient, după ce a stors seva nediferenţierii.”. Astfel “fiinţa vitează (virendra) revarsă minunarea savorii Celei de Patra Stări asupra celorlalte trei, veghe, vis şi somn profund. Pentru bucuria acestei savori intense şi neaşteptate, subiectul şi obiectul trebuie să se unească intim, căci cu prilejul fiecărui lucru virendra bea nectarul Sinelui care este de asemenea sângele universului, viaţa care îl animă. El savurează lucrurile contemplate în el însuşi fără a se îndepărta de ele; o asemenea bucurie esenţială care apare atunci când ataşamentul faţă de particular a dispărut, este mult mai puternică decât cea procurată de energia creatoare datorită faptului că ea durează şi se extinde peste tot, fără restricţii.
Cu toate acestea, această energie conştientă foarte liniştită, lipsită de calităţi şi infinit de subtilă, chiar dacă ea rezidă în întregul corp, transcende organele senzoriale şi eul.
Potolită de drogul universului, marea Kali, care face să apară lucrurile ca distincte, însă fără o altă existenţă decât cea pe care privirea ei le-o acordă, se reîntoarce către Sine, atentă la propria sa intimitate; făcând aceasta, ea resoarbe lucrurile în momentul în care apare energia următoare.”