Înţelepţii au spus că Divinul, Supremul, esenţa a tot, sau Inima a tot, atman nu poate fi cuprins în cuvinte, descris. Şi totuşi, dacă a fost să aleagă ceva prin care să condenseze ceea ce e de necuprins, au ales trei cuvinte: sat, cit, ananda. Existenţă, conştiinţă, beatitudine.
În plan uman, singura noastră certitudine, adevărul pe care toţi îl recunoaştem, indiferent de religia noastră, naţionalitate, sau orice fel de apartenenţă… este faptul că existăm. Fiecare ştie că există, simte că există, există pur şi simplu. Sat.
Existăm prin conştiinţa noastră şi respirăm prin beatitudine.
De aceea orice cale spirituală ne cheamă spre pura existenţă, pura conştiinţă şi pura beatitudine. Beatitudine – înţelegând prin aceasta fericirea care nu este condiţionată de nimic, fericirea existenţei pure a conştiinţei.
Yoga este o cale de unire cu esenţa divină, o cale de recunoaştere a ceea ce suntem cu adevărat – sat, cit, ananda. Inima Spirituală.
În viaţa de fiecare zi facem yoga chiar fără să ştim. Atunci când trezim în noi speranţa pentru atingerea unui ideal, facem primii paşi în yoga. Sau când iubim ieşind din limitele individualului, sau când ne topim în frumuseţe, sau descoperim o poartă spre nemărginirea cunoaşterii pure… Facem yoga. Trăim conştienţi, fericiţi – existenţa în desăvârşirea ei esenţială.
Pentru a ne ajuta să fim mai aproape de noi înşine, Ramana Maharshi ne-a spun: întreabă-te constant cine eşti.
Eşti fericit – Cine sunt eu?
Eşti trist – Cine sunt eu?
Eşti pe pisc – Cine sunt eu?
Eşti în abis – Cine sunt eu?
Eşti – Cine sunt eu?
Pornind de la această simplă întrebare şi aprofundând meditaţia începi să faci yoga. Pornind această călătorie cu inima, ajungi la Inima ta.
Hridaya yoga, yoga Inimii Spirituale reuneşte metodele esenţiale recunoaşterii Sinelui – atman.
Şi din acest moment vorbim acelaşi limbaj – acela al fericitului căutator de Sine.
Cine sunt eu?
Sunt după chipul şi asemănarea Lui: sat, cit, ananda.
Cine sunt eu? Sunt pura existenţă, pura conştiinţă, pura beatitudine.
SimonaTrandafir
TANTRA MAHA VIDYA 
Fiica mea, în cadrul unui proiect de artă, a imaginat un spaţiu locuit de „Acvilele albe”, nişte căutători spirituali;a făcut un filmuleţ în care lua interviuri diferitelor persoane, ce se declarau urmaşi ai Căutătorilor, povesteau despre ei şi viaţa lor misterioasă.A pus chiar o plăcuţă pe o clădire din Bucureşti, pe care era menţionat sediul Acvilelor albe. Filmul a fost aşa de „veridic” încât un jurnalist din Republica Moldova a început şi el să caute în arhive, pt. a descoperi ceva în plus despre acei căutători spirituali.
Cam aşa am procedat eu cu Inima Spirituală:mi-am imaginat cum ar fi să „cobor” în adâncul ei, să descopăr preţiosul tezaur al Sinelui şi realitatea lui „Cine sunt eu?”. Şi tot aşa, din meditaţie în meditaţie, cred că voi descoperi că ceea ce mi-am imaginat de fapt EXISTĂ;şi trăiesc această bucurie, încă de ACUM.