Compasiunea este o trăire foarte profundă şi totodată o acţiune plină de iubire. Prin înţelegerea ei oamenii se pot ridica deasupra egoismului, limitelor personalităţii, pot ieşi de sub incidenţa destinului de suferinţă. Şi aceasta deoarece a fi de ajutor unei alte fiinţe, fie om, plantă sau animal, este în primul rând o apropiere de tine însuţi. Nu poţi să fii compasiv dacă nu îţi laşi sufletul să vorbească şi să îţi ghideze acţiunile. Nu poţi cu adevărat scoate un om din suferinţă dacă nu îi arăţi o cale a Inimii pe care să poată merge aşa încât niciodată durerea să nu-l mai atingă. Şi chiar dacă toate acestea sunt doar în mugure, şi nu le poţi exprima deplin, este importantă intenţia ta şi faptul că faci ceva pentru o altă fiinţă şi îţi pui în acea acţiune întreaga iubire. Dacă ceea ce faci poartă pecetea sincerităţii, a compasiunii, a iubirii, atunci poţi fi sigur că darul este primit. Este în primul rând primit de Dumnezeu.
Dacă te simţi neajutorat tu însuţi şi te întrebi cum ai putea să mai faci ceva şi pentru alţii…. Rosteşte în gând o rugăciune pentru oameni, pentru fericire. Dacă poţi să ierţi ceea ce n-ai iertat încă, dacă poţi trimite gânduri bune celor pe care nici să-i priveşti nu vroiai… deja ai început să îti trezeşti compasiunea. Sigur, calea e mai lungă. Dar primii paşi, chiar şovăielnici, sunt cei care deschid drumul. Mergi apoi mai departe, fă-ţi viaţa ta mai frumoasă, înfloreşte-o cu iubire şi bucurie şi vei vedea că rugăciunile tale sau meditaţiile făcute pentru ceilalţi încep să îmbogăţească tot mai mult şi alte vieţi. Uneori, nu vei şti cât bine ai adus altora. Te poţi ruga sau poţi medita pentru cei din Afganistan, sau Somalia. Nu o să cunoşti probabil pe nimeni din acele ţări. Dar, fii sigur că gândurile tale, tot ceea ce ai transmis din Inimă a ajuns acolo unde era cel mai mult nevoie. Chiar fără ca tu să ştii. Există legi superioare, ale unor planuri mai înalte, care au grijă de toate acestea.
Spuneam că fiind compasiv ieşi tu însuţi din suferinţă. Acest lucru este adevărat. Gândeşte-te la o poezie frumoasă, care te-a impresionat, te-a făcut să zâmbeşti. O spui unui prieten, acesta trăieşte aceeaşi emoţie şi tu din nou, împreună cu el zâmbeşti. Ai zâmbit de două ori, nu e aşa?
Exemplul este foarte simplu, dar la fel se întâmplă şi cu lucrurile mai mari, mai puternice, mai ample. Te transformi făcând un bine, rugându-te pentru ceilalţi, meditând.
Sigur că există printre noi oameni care au şi mijloace materiale pentru a veni în ajutorul altora. De fiecare dată şi ei să-şi însoţească darul fizic cu cel sufletesc.
Mai este un secret… Să nu aştepţi nimic în schimb!
În tradiţia tantrică, Maha Vidya numită Tara este cea care ne inspiră compasiunea şi forţa de a fi conştienţi. Cei care au iniţierea în această Mare Înţelepciune a Tarei, pot folosi meditaţia specifică pentru dezvoltarea compasiunii, pentru trăirea ei.
Tara este Steaua Călăuzitoare. Când ea se aprinde în sufletul unui om, acesta poate la rândul său să îi transmită mai departe lumina, iubirea.
Pe 25 Decembrie sărbătorim naşterea lui Iisus. Mesajul său cel mai important este acela al iubirii. ”Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Ceea ce ai vrea pentru tine, doreşte-i celuilalt, cu toată iubirea. Ceea ce ai vrea să ţi se dăruiască, dăruieşte mai întâi tu, cu toată iubirea.
Crăciun fericit, trăit adânc în Inimă!
SimonaTrandafir
TANTRA MAHA VIDYA 