Stithinasakali

”Fixându-se în mijlocul dute-vino-ului din centru unde se unifică mişcările roţii suflului care a îmblânzit cuplul înaripat, prin flacăra sa Cel foarte pur a apus la orizont. O omagiez pe ea, Stithinasakali, Cea plină de pace.(Kramastotra)

Cei doi cai sălbatici care sunt îmblânziţi şi readuşi la ea, Kali, sunt suflurile prana şi apana.Interacţiunea lor unifică cele două dvadasanta situate una în inimă şi alta în exterior. Aici Kali îşi fixează reşedinţa; ea nu este altceva decât vibraţia care se manifestă graţie acestei interacţiuni unificatoare a inspiraţiei şi expiraţiei; ea accede în centrul interior cel mai elevat şi apoi iese în exterior din dorinţa ei de fericire cosmică şi pentru a umple universul. Făcând aceasta ea şterge distincţiile între inspiraţie şi expiraţie, externă şi internă. Atunci plină de linişte, odihnindu-se în ea însăşi, ea consumă prin flacăra ei purul subiect conştient încă limitat şi îl determină să-şi piardă limitele în Subiectul universal, spune Abhinavagupta.

Această Kali pune capăt fluctuaţiilor şi duratei pe care o generează, altfel spus universalei schimbări (samsara). Abhinavagupta precizează cu privire la aceasta că fluctuaţiile trebuie să se dizolve chiar în timpul existenţei, devenită inofensivă pentru cel care ştie să i se integreze. Lucrurile nu vor dispare, însă se vor manifesta ca nediferenţiate de Conştiinţa Sinelui şi în ea. În acest punct, nu mai există decât pacea care se revelează pe parcursul suflului inspirat şi expirat.

În mijlocul imobil al roţii, energia plină de linişte va conduce către vidul unificator pe viforoşii bidivii – inspiraţia şi expiraţia – care prin puterea aripilor lor se unesc în punctul de întâlnire al canalelor, însuşi centrul roţii suflului (vayu). Kali sub forma lui kundalini, îi supune după ce a egalizat mişcare lor; ea îi reţine imobili şi fremătători şi, prin aceasta, pune capăt oscilaţiei lor permanente. Kundalini joacă deci, în raport cu suflul inspirat şi expirat, rolul unei corzi întinsă între două puncte fixe, cele două dvadasanta: suflurile care la început oscilau de o parte şi de alta a corzii îşi găsesc punctul de echilibru atunci când coarda este întinsă cu putere, alternanţa lor topindu-se într-o unică mişcare fremătătoare. Întreaga fiinţă începe imediat să vibreze realizând-o pe Kali în esenţa sa vibrantă, cu ajutorul interacţiunii unificatoare a celor două sufluri, afirmă Abhinavagupta.