Martandakali

Pentru a consuma acţiunea temporală ea absoarbe roata păsării-soare aşa cum flacăra bea un fluture de noapte. Ea pune capăt tuturor savorilor. Mă înclin mereu în faţa acestei energii resorbitoare a soarelui! (Abhinavagupta)

Atunci luând drept combustibil acţiunea temporală, cea a subiectului limitat, ea consumă roata solară constituită din cele 12 instrumente ale cunoaşterii sale. (Pancasatika)

Energia indefinibilă a cunoaşterii se cufundă în ea însăşi după ce a manifestat nectarul Soarelui prin care se înţeleg cele 12 organe: cinci de acţiune, cinci de percepţie, mentalul şi intelectul. Esenţa lor nu este deci pierdută, ea este absorbită în Conştiinţă. Ceea ce dispare este separarea lor. La rândul lor aceste organe devin inexprimabile la fel ca şi energia. Astfel această Energie stinge lumina diferenţiată a organelor servindu-se chiar de lumina lor – vederea spre exemplu, graţie energiei nelimitate şi strălucitoare a vederii – dirijându-le activitatea către sursa lor. Deci diferenţierea, şi nu nediferenţierea cum ne-am fi aşteptat, este cea care anulează diferenţierea. (Abhinavagupta)