Resorbind din nou şi din nou seria tuturor organelor, aceastã energie supremã, infinitã, liberã de fazele succesive, constituitã din ansamblul marilor raze intim topite în ea, pentru a genera o fericire divinã debordeazã de un generozitate. Fie ca ea sã fie plinã de graţie faţã de mine şi sã înfrumuseţeze drumul inimii mele! (Abhinavagupta)
Marile raze solare – organele cunoaşterii – au încetat să acţioneze în mod succesiv când se resorb din nou şi din nou în această energie, umplându-se de lumină conştientă şi de fericire. Energia care scapă timpului este numită plină de respect cu privire la propria sa măreţie, şi de asemenea de generozitate pentru că ea distribuie beatitudinea în univers. Dacă ea se arată astfel cu privire la lume, fie ca ea să fie generoasă şi cu privire la poet şi să înfrumuseţeze locul inimii sale şi să se stabilească acolo pentru totdeauna.(Abhinavagupta)