Santosa

Santosa înseamnă mulţumire dar şi serenitate. În Yoga sutra, capitoul 2 Patanjali: ”Dintr-o mare mulţumire răsare fericirea.”

Santosa nu este pasivitate şi acceptare inconştientă, ci este o profundă înţelegere a armoniei existenţei, a rostului fiecărui lucru sau a fiecărei circumstanţe de viaţă. Doar în felul acesta poate să fie calm, pace, mulţumire şi serenitate în suflet.

Există un nivel al conştiinţei limitate, egotice, în care este bine doar ceea ce simte omul că îi aduce lui bine, plăcere, împlinire personală. Însă de multe ori, intercorelaţiile destinice, karma-ice, necesitatea menţinerii unui echilibru la o scară mult mai amplă decât cea personală, duc la evenimente ce pot să pară nedrepte, crude pe acel nivel al individului, dar ele sunt în realitate benefice văzute din planul atotcuprinzător al conştiinţei divine. De aceea, pentru a trăi cu adevărat santosa e necesară atingerea acelei viziuni superioare, transpersonale, unificatoare. Centrarea în Inima Spirituală poate să ofere această perspectivă iluminatorie. Atunci eşti mulţumit cu tine însuţi, în tine însuţi, în Sine. Orice altceva se circumscrie acestei viziuni superioare şi este trăit cu înţelepciune.

Chiar şi dacă nu e încă atins acest nivel înalt de conştiinţă, tendinţa de a vedea ceea ce este bun în orice situaţie, bucuria de a descoperi frumosul, armonia, înţelepciunea ce ni se dăruie prin tot ceea ce este viaţa noastră, poate să trezească santosa în noi. Uneori deşi nu este înţeles pe deplin rostul unor suferinţe sau circumstanţe mai dureroase din viaţă, credinţa că totul este construit şi orchestrat astfel încât să împlinească armonia totului, generează posibilitatea de a depăşi cu serenitate orice obstacol.

Cel care respectă ahimsa (non-violenţa) nu atrage asupra lui gândurile rele ale celorlalţi, şi este mulţumit; respectând aparigraha (non-acumularea) nu-şi doreşte să acumuleze şi este mulţumit; dacă respectă asteya (a nu fura) nu-şi însuşeşte ce este al altcuiva şi este mulţumit şi netulburat de ceilalţi.

Neşansa, greşelile pe care le face sau nereuşitele nu creează nemulţumire în cel care respectă santosa, deoarece el înţelege că toate îşi au rostul lor în jocul conştiinţei şi toate contribuie până la urmă pentru evoluţia sa.

A trăi în prezent este firesc pentru cel care aspiră să trăiască mulţumit. El nu este obsedat de grijile viitorului şi nici tulburat de umbrele trecutului.

De asemenea, această atitudine implică o stare de egalitate mentală atât în cazul succesului cât şi în cazul insuccesului. În Bhagavad-Gita, cap.2, Krishna îi spune lui Arjuna:

„Atunci când un om, o Partha, elimină din minte toate dorinţele şi când este mulţumit prin Sine, se spune despre acel om că este ferm în înţelegerea sa”.

„Cel care nu se implică în supărări şi care nu se lasă dominat de plăceri, cel care a părăsit orice dorinţă şi atracţie, cât şi teama şi mânia, acela să ştii că este ferm în înţelepciunea sa”.

„Cel pe care nici un lucru exterior nu-l afectează, fie că primeşte binele fie că primeşte răul, cel care nu urăşte şi care nu se mai complace în plăceri efemere, acela să ştii că este ferm în înţelepciunea sa”.

Nemulţumirea este una din limitările impuse de maya prin avidya (ignoranţa) şi trebuie să fie îndepărtată, deoarece ea atrage multe complexe de inferioritate şi în unele situaţii chiar induce boli psihice.

Calmul minţii, santosa în plan mental asigură premizele unei meditaţii reuşite.

Trăind mulţumit, ajungi la fericirea ce îţi poate deschide porţile Inimii Spirituale.

Acceptarea senină a vieţii este foarte bine cuprinsă în cuvintele unui maestru buddist: ”Când îmi este foame mănânc, când sunt obosit mă culc”. Eşti atunci în armonie cu totul şi laşi ca armonia Totului să se reflecte deplin în tine.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Articole

Un răspuns la „Santosa

  1. Geta

    Sunt atât de mulţi ani de practică, mai ‘subţire’ sau mai ‘densă’,mai mult sau mai puţin conştientă/conştientizată a regulilor de viaţă şi de comportament etic recomandate de filosofia yoga şi prezentate de tine, Simona cea cu ochi stralucitori şi zâmbet fermecător…
    Imi amintesc de fotografiile din copilărie când bosumflată eram,mai -mereu -expresie a diverselor nemulţumiri:că nu mi se permitea să pun pantofii cu toc ai mamei (da’ cutărica cum are voie?)sau ciorapi subţiri la 14 ani, etc.sau nu stăteam lângă cine aş fi vrut (chiar şi mai tîrziu…:))Mai mult sau mai puţin exteriorizată, nemulţumirea urâţeşte exterior şi /sau îmbolnăveşte interior,după cum mi-a fost dat să VĂD.
    SANTOSA este minunea minunilor :unii se nasc aşa, gata-mulţumiţi, alţii se antrenează consecvent în practica ei ;dar ea mai apare uneori, surprinzător, doar după încercări şi suferinţe grele când, la nivel strict raţional nu prea ai avea motive de mulţumire(în timp ce până atunci, ‘ţi s-a urât cu binele’, cum spune o vorbă înţeleaptă,sau viaţa îţi arată cum ‘înţeleptul e fericit şi în iad, în timp ce prostul e nefericit şi în rai’, sau ceva în aceeaşi notă).
    ‘Acceptarea senină a vieţii’, cum spui, te ‘fericeşte’ iar şi iar, ea rămâne fundalul neclintit al soarelui,lunii,furtunilor, norilor,etc.;cum tot tu spuneai, atât de adevărat, cândva,TOT CE NU ESTE REAL, TRECE…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s