În ce lume trăiești?

”Suflet cu o mie de corpuri

Tot ceea ce există sunt eu însumi; vorbesc despre mine

Ca un val ridicat în propriul meu corp-

Ocean și val, aceeași sălbatică apă.

și oricât de mari sunt valurile oceanului, acolo, adânc în el este o nesfârșită, profundă pace.”

Rumi

Viața pe care o trăim acum este compusă de fapt, din mai multe vieți… Viața interioară, viața de visare, viața în vacarmul stresului cotidian, viața de vacanță, viața spirituală…. Și multe alte vieți care se împletesc între ele făurind ceea ce numim – viața noastră.

Dar, întreagă această existență ne este dată pentru a trăi fericirea frumuseții. Acea frumusețe care este ca surâsul lui Dumnezeu și în același timp este forța Sa. O forță ce ne eliberează, ne scoate din durerile efemerului și ne întoarce în Adevăr. Adevărul purei existențe, purei conștiințe, înaltei beatitudini.

Credința că există fericire, frumusețe, iubire, bunătate, candoare, puritate, speranță, duioșie, tandrețe, prietenie, aspirația de a fi una cu Totul… Această credință este superioară oricăror circumstanțe mai grele sau iluzorii, amăgiri ale unei vieți ce nu poate să atingă înălțimi.

Acum însă, vremurile pe care le trăim vor să ne absoarbă doar în acea viață de durere, de frică, de confuzie. Și de multe ori oamenii se lasă prinși, iar și iar de jocul forțelor distructive. Vezi în jururl tău suferința, sau panica, sau minciuna… Cum să fii compasiv, bun, calm?… Cum să-ți trăiești această fărâmă de viață din perioada pandemiei așa încât totuși prin ceea ce ești, prin modul în care interacționezi cu ceilalți să fii totuși cel care poate chiar și acum să aducă armonia. Unde? În primul rând în suflete.

A nu fi sclavul curentelor de energie dure ale fricii, urii, depresiei, singurătății pare a fi greu… Dar Cine ești tu? Unde trăiești tu? Care este viața ta căreia îi dăruiești cea mai mare atenție, amploare, credință?

Cunoscând greutățile cu care omenirea se confruntă acum e necesar tocmai de aceea să creștem armonia și liniștea lăuntrică.

Întotdeauna, ceea ce se vede dintr-un eveniment, este doar o foarte mică parte din ceea ce el în realitate este. Țesătura subtilă a energiilor, a influențelor din invizibil, este mult mai amplă și mai complexă decât ar putea cineva să vadă sau să înțeleagă fără să fi atins viziunea înțelepciunii.

Orice acțiune cumplită, care generează frica, furia, mânia reprezintă tot atâtea tipuri de energii care constituie un fel de “hrană energetică” pentru suferințe. Odată pornite astfel de acțiuni ele se pot cu greu opri, tocmai pentru că își găsesc sprijinul în spaima oamenilor, în mintea oamenilor care le lasă dominați de ele. Se produce astfel un lanț dezastruos de suferințe care afectează toate părțile care participă, iar pentru forțele malefice este o adevărată sărbătoare decăderea oamenilor.

Cu toate acestea, omul are puterea de a hotărî, fără să fie influențat de sfetnicii întunericului. Dar, el însuși trebuie să-și fi curățat sufletul de impurități. Viermii nu pot trăi pe un câmp înflorit. Au nevoie de mlaștină.

Fericirea însă, se poate ridica deasupra oricăror condiționări atunci când găsește un suflet frumos.

Fericirea nu aparține însă nimănui. Ea este o expresie a Conștiinței Supreme și nu este condiționată de o persoană anume, o conjunctură de viață, societate sau istorie. Acea fericire care se stinge nu este adevărata Fericire; doar o amăgire care inevitabil este urmată de dez-amăgire. Nu ne putem lega împlinirea sufletească de nici un fel de obiect, oricât de scump ar fi el, și de nici o persoană, oricât de importantă ar fi pentru noi. Adevărata Fericire, aceea care nu moare pentru că vine din infinit și este eternă, izvorăște din Inima noastră. La modul real și profund nu avem nevoie de nimic din exterior pentru a fi fericiți, dar putem regăsi aceeași fericire și în alți oameni. 

Cunoscându-ne frumuseațea interioară, forța adâncă a spiritului nostru înțelegem că acela care este “asemenea lui Dumnezeu” are în el și eterna Fericire, pe care o poate dărui și împărtăși și celorlalți.

Îngenunchiază în altarul Inimii tale și întreabă-L tăcut pe Dumnezeu ce drum să urmezi, care ar fi pentru tine calea care duce spre culmile senine ale existenței și cum să te ferești de prăpastia abruptă a eșecului și a suferinței. Întotdeauna cel care cere primește răspuns, primește însemnul care să-i lumineze apoi pentru totdeauna existența.

O clipă de tăcere în meditația apropierii de Dumnezeu îți poate transforma fundamental destinul și poate face din tine creatorul unei impresionante frumuseți – aceea a unei vieți desăvârșite.