Arhive pe categorii: Articole

Când începem să trăim?

De câte existențe avem nevoie pentru a ieși dintr-o viață dusă spre împlinirea unor cerințe efemere, ce nu vor ajunge să ne lumineze sufletul decât la marginea lui palidă? Cât timp vom mai rătăci umbriți de neputințe și înlănțuiți de inerție? De câte ori am spus că vrem să ducem la bun sfârșit ce ne-am propus și de fapt ne-am împotmolit  pe drum? Câte trăiri sau evenimente deosebite am ratat doar de lene sau pentru că o veche obișnuință ne-a țintuit într-o atitudine prăfuită și întunecată? Și de câte astfel de întrebări avem nevoie pentru a ajunge la adevărul marelui răspuns? Un răspuns ce este de fapt impulsul spre a-ți deschide o viață adevărată, pură, în care idealul să fie realizat prin fiecare zi pe care o trăiești, și fără șovăieli, fără renunțarea la tine însuți, fără priviri pline de nehotărâri…

Când începem să trăim? Timp avem doar pentru prezent. Restul este un mister ce nu ne-a aparținut niciodată.

”Voi deschide altă dată fereastra”… Este un echivalent al sufocării sigure. Altă dată poate să intervină altceva, altcineva, sau doar timpul să spună – STOP.

Când?

Scrie un comentariu

Din categoria Articole

Vacanța


DSC_0026În vacanță ai timp să mai descoperi ceva din tine însuți. Te ajută  retragerea într-un loc frumos, liniștit, te ajută meditația îndelung trăită…

Contemplarea întoarsă spre Inimă, detașarea de orice lucru sau idee ce nu te aduce spre sublim, reluarea invocațiilor sufletului prin care cele Zece Mari Înțelepciuni, Dasha Maha Vidya  se trezesc în tine.

De ce să nu-ți lași viața în cursul ei firesc? Adică acela al înălțării în lumina clară a Sinelui pur…

Nisargadatta Maharaj spunea că singura învățătură pe care a primit-o de la maestrul său a fost cuprinsă într-o simplă afirmație (cosmică afirmație) : ”Tu ești divin”. Apoi, ore și ore a rămas în această realitate pentru a o stabiliza , pentru a nu mai uita, pentru a trăi adevărul ei.

Tu ești divin! Nu mai renunța la tine și îmbrățișează lumea și oamenii și lucrurile în Inima ta. Tu ești divin!

Scrie un comentariu

Din categoria Articole

Meditație și yoga pentru tine

Din nenumăratele de existențe pe care le-ai avut până acum a fost aleasă chiar aceasta pentru a te cunoaște adânc, cu adevărat. Pentru a afla cine ești, de unde vii, unde vei ajunge, care este rostul vieții tale în această lume. Ai intrat pe o cale spirituală – hridaya yoga, yoga Inimii Spirituale, în care parcă toate aspirațiile tale dintotdeauna încep să prindă viață, să aibă sens. Nu te mai simți izolat sau pierdut în hățișul unei lumi străine, nu mai ești singur în căutările tale. Mulți alți oameni au aceleași vise ca și tine, practică aceleași metode, îți caută privirea pentru a-ți împărtăși o revelație…

În ce lume frumoasă ai intrat, o lume plină de iubire, de doruri înalte, o lume senină, ca și sufletul tău. 

Cursurile de yoga nu sunt simple lecții… Sunt prilej de introspecție, de căutare interioară. Nu înveți asane sau tehnici , ci trăiești asanele ca meditații în care contempli infinitul din tine. Respirația nu mai este un proces inconștient, la care nu participi. Fiecare inspirație și fiecare expirație te duce tot mai adânc în Inimă, în esența ființei și a universului. Neclintirea din adâncuri îți revelează fericirea.

Retragerile pentru meditație ți se potrivesc perfect pentru a te privi  pe tine însuți, pentru a-ți regăsi Inima în liniștea unei oaze de pace de la marginea pădurii.

Marea înțelepciune divină a Totului îți deschide și ea porțile prin inițieri în Cele Zece Maha Vidya. Seminarii calde, prietenoase te ajută să cunoști tot mai multe ramuri ale spiritualității pure.

Da, ești un om fericit. Și poți să spui ca și marele Utpaladeva: ”Cine mai este ca mine în acest univers?”

3 comentarii

Din categoria Articole, Meditatie, Tantra Shastra, Yoga

Esenţa filozofiei Advaita Vedanta

În limba sanscrită “Advaita” înseamnă “non-dualitate”, iar “Vedanta” înseamnă “sfârşitul Vedelor”. În acest context, Vedele sunt expresia cunoaşterii străvechi, tradiţionale, convenţionale. Astfel, Advaita Vedanta poate fi tradusă prin “conştiinţa non-duală care se revelează la sfârşitul cunoaşterii discursive sau, mai bine spus, dincolo de aceasta”.
Există patru afirmaţii vedantice fundamentale, denumite maha vakya-uri, ce exprimă idei forţă care sintetizează experienţa spirituală în Advaita Vedanta.
Fiecare dintre cele patru Vede conţine câte una dintre aceste afirmaţii ce se regăsesc apoi în Upanishade. Maha Vakya-urile, marile rostiri, sunt afirmaţii despre adevărul ultim, Satya, al totalei unităţi şi unicităţi divine. Acestea sunt:

Prajnana Brahma – Conştiinţa este Brahman (Realitatea Supremă).
Aceasta este numita Svarupabodha-Vakya. Ea apare în Rig veda şi în Aitareya-Upanishad.

Aham Brahma Asmi – Eu sunt Brahman.
Aceasta reprezintă Anusandhana-Vakya. Ea apare în Yajurveda şi în Brihadaranyaka Upanishad.

Tat Tvam Asi – Tu eşti Acela (Brahman – Realitatea Supremă).
Aceasta afirmaţie apare în Sama Veda şi în Chandogya Upanishad.

Ayamatma Brahma – Acest Atman (Sinele Suprem) este Brahman. O găsim în Atharva Veda  (Realitatea Supremă).
Aceasta a fost denumită Anubhavabodha Vakya, revelaţia care exprimă experienţa intuitivă a celui ce îşi revelează natura divină. Ea nu mai este şi în Mandukya Upanishad.

Alături de aceste patru maha vakya-uri, găsim adesea o a cincea, ce nuanţează aceeaşi revelaţie a unităţii:

Sarvam Khalvidam Brahma – Toate acestea sunt într-adevăr Brahman.
Aceste afirmaţii reprezinta esenţa filozofiei Advaita Vedanta.

Scrie un comentariu

Din categoria Articole, Meditatie

Sărbătoarea anului – Sărbătoarea clipei

Avem in cursul vieţii zile de sărbătoare, pe care le considerăm deosebite, în care vrem să facem ceva deosebit. Le planificăm, ne gândim la ele şi uneori reuşim să fim mai fericiţi atunci. 

Sărbătoarea este un prilej de a ieşi din rutina cotidiană, ne asumăm alte roluri decât cele pe care le avem în restul zilelor, sau scoatem din adâncul nostru ceea ce e mai frumos, mai bun. Toţi vrem să trăim din când în când mai mult fericirea, să ne simţim mai aproape de idealul vieţii noastre. 

Astfel de sărbătoare este cea a trecerii într-un an nou, 31decembrie – 1 ianuarie. Nici măcar nu corespunde astronomic vreunui moment special şi cu toate acestea ea este pentru noi un eveniment deosebit. Aşa cum este adevărat că omul sfinţeşte locul, la fel putem spune că omul poate să facă sărbătoare din orice zi. 

Şi atunci, de ce să nu gândim mai amplu, de ce să nu fie toată viaţa o sărbătoare? Ne-am obişnui cu fericirea şi am zice că e ceva normal? Dar aşa ar fi firesc. Fericirea ea însăşi este cea mai firească stare a omului. Şi dacă fiecare zi ar fi o fericită sărbătoare şi tristeţea nu şi-ar mai găsi locul în sufletul nostru? Cum ar fi? De ce nu ne-am lăsa firescul din adâncul inimii să ne inunde întreaga fiinţă?

Şi haideţi să mergem mai departe cu năzuinţele, şi să dăm perioadei de trecere dintre ani adevărata ei semnificaţie – cea de iniţiere a unei vieţi superioare, de încheiere a suferinţei şi deschidere faţă de frumuseţe, lumină, puritate.

Avem acest dar special – sfinţim locul şi încununăm cu sărbătoare zilele. Suntem oameni – fiinţe deosebite în marea complexitate a Universului. Atât fericirea cât şi eşecul sunt în mâinile noastre. Ce ducem mai departe cu noi… Este o decizie pe care fiecare o ia – conştient sau nu.  

Dar să revenim la sărbătoarea Anului nou. De ce să nu o trăim în cea mai frumoasă dimensiune a sufletului nostru? Putem să mâncăm oricât, să bem orice, să fim în cel mai exotic loc din lume, dar vom trăi astfel acea fericire care nu are început şi nu are sfârşit? Acea beatitudine despre care vorbesc sfinţii? Şi dacă un singur om ar fi trăit-o, şi tot ar merita să o căutam şi noi în adâncul nostru pentru că înseamnă că există. Există!

Să ne amintim de ea, să o recunoaştem în toate clipele şi în fiecare clipă. Oamenii vin şi pleacă din viaţa noastră, lucrurile azi le avem şi mâine le putem pierde, dar ce rămâne? 

Priveşte adânc în Inima ta. Ea nu te trădează, ea este izvorul vieţii tale. Fiind mai conştient de aceasta vei fi mai apropiat de ceilalţi oameni – prin iubire, mai detaşat de suferinţă – prin înţelepciune, mai bun cu toată lumea – prin compasiune, mai puternic în faţa obstacoleleor – prin discernământ, mai plin de lumină – prin adevăr.

La Centrul de Meditaţie Kamala facem ca sărbătoarea Anului nou să fie o sărbătoare a recunoaşterii Inimii Spirituale, o sărbătoare a fericirii profunde. Medităm împreună zece zile în pura existenţă, prin pura beatitudine a purei conştiinţe – sat cit ananda. 

Şi tu, de ce nu?

(Despre retragerea pentru meditaţie citiţi pe http://www.kamala.ro)

Un comentariu

Din categoria Articole, Meditatie

Înţelepciunea în tantra – energie şi conştiinţă

Cele zece Maha Vidya (Mari Înţelepciuni) sunt totodată energii fundamentale ale manifestării. Tot ceea ce există este creat de ele, pătruns de ele,  susţinut de ele.  În hridaya yoga ele sunt cunoscute şi ca energii ale Inimii Spirituale.

Fiind energii prezente peste tot, în toate lumile ca şi în fiecare om, ele sunt inerente vieţii. Prin ele evoluăm, ne transformăm, fie că ştim cum se numesc, sau nu ştim.  Cu atât mai mult însă, cunoscând modul în care acţionează vom putea să le folosim în evoluţia noastră.

Fiecare dintre maha vidya este caracterizată de mantre, yantre şi are reprezentări iconografice pline de simboluri. Văzute, dintr-o perpectivă umană, şi ca aspecte ale Mamei Divine, ele sunt adorate în consecinţă.  De maha vidya te poţi apropia fie pornind de la reprezentarea lor, fie folosind mantrele , yantrele sau alte metode ce ţin de caracteristicile specifice.

Ramakrishna

Ramakrishna

Ramakrishna

Unul din cei mai mari yoghini cunoscuţi – Ramakrishna, a atins realizarea supremă prin graţia uneia dintre maha vidya, numită Kali. Aceasta este eternitatea care în lumea noastră este simţită ca timp.  E totodată forţa aspiraţiei spirituale, forţa transformării pe toate planurile. Iată ce spunea el despre Kali:

„Mama Divină mi-a revelat în templul lui Kali că Ea este totul. Ea mi-a arătat că totul este plin de Conştiinţă Divină. Imaginea ei era Conştiinţă, altarul era Conştiinţă, vasele cu apă sfinţită erau Conştiinţă, pragul uşii era Conştiinţă, podeaua de marmură era Conştiinţă – totul atunci mi s-a revelat ca fiind Conştiinţă. Percepeam atunci absolut totul, toate lucrurile, toate fiinţele ca fiind îmbibate de o copleşitoare fericire ce revebera în întregul univers. Fericirea purei existenţe, a purei conştiinţe şi a putea beatitudini cosmice. Am văzut apoi un răufăcător în faţa templului lui Kali, dar am realizat extaziat că percepeam chiar şi în el, vibrând, puterea Mamei Divine.”

„Mă simţeam de parcă inima îmi era stoarsă ca un prosop ud. Eram copleşit de o imensă nelinişte şi teamă că poate nu-mi era mie dat să o realizez pe Kali în această viaţă. Simţeam că nu mai pot să suport nici o clipă separarea de Ea. Dintr-odată însă, Mama cea binecuvântată mi s-a revelat.

Kali

Instantaneu clădirile cu diversele lor părţi componente, templul şi toate celelalte lucruri şi fiinţe au dispărut privirii mele nelăsând nici măcar o urmă, şi în locul lor nu mai vedeam decât un infinit, extraordinar ocean strălucitor de Conştiinţă. Oricât de departe putea privi ochiul, valurile orbitoare ale acestui Ocean de lumină se năpusteau asupra mea din toate părţile cu un zgomot teribil şi în final au ajuns să mă cuprindă cu totul! Extaziat, nu îmi mai puteam relua respiraţi

a. Eram inundat şi copleşit de această precipitare extatică şi am căzut atunci la sol, intrând în starea de Conştiinţă Cosmică.

Ce s-a petrecut în timpul acesta în lumea exterioară nu ştiu; dar ceea ce pot spune este că în mine era un continuu şi imens şuvoi de fericire nediluată, mereu reînnoită şi simţeam în toată fiinţa mea prezenţa Divinei Mame Kali.”

Dar, fiecare om poate să parcurgă drumul ghidat de oricare dintre maha vidya. Importantă este deschiderea inimii şi hotărârea, practica şi perseverenţa.

Toţi putem trăi ca Ramakrishna. De ce nu?

Scrie un comentariu

Din categoria Articole, Tantra Shastra

Primul ciclu complet de iniţiere

Yantra vie a lui Shakti înconjurată de pozele yantrelor vii ale celor Zece Mari Înţelepciuni

Yantra vie a lui Shakti înconjurată de pozele yantrelor vii ale celor Zece Mari Înţelepciuni

În toamna aceasta s-a încheiat primul ciclu complet de iniţiere în Dasha Maha Vidya – Cele Zece Mari Înţelepciuni.  Prima iniţiere a fost la echinocţiul de primăvară din 2010, iar ultima – la  solstiţiul de vară din 2012. Consider că este un eveniment deosebit şi cei care au participat şi la sinteza din acestă toamnă, au confirmat prin trăirile lor acest adevăr.

Fiecare dintre Marile Înţelepciuni se exprimă totodată şi ca energie fundamentală a manifestării. Ele sunt veritabile matrici care alcătuiesc şi susţin întreaga lume, pe toate planurile ei. Există în universul mare şi în universul mic, în om şi în cosmos, în libelulă şi în miezul Pământului.  Energiile timpului, compasiunii, iubirii, spaţiului,  concentrării, curajului, vidului, fascinaţiei, armoniei, prosperităţii pătrund totul şi construiesc neîncetat totul.

Pe un alt nivel ele sunt înţelese ca aspecte ale Mamei Divine şi sunt adorate de cei care au un suflet devoţional. Toate reprezentările lor iconografice sunt împodobite  cu simboluri care amintesc caracteristicile acelei energii sau înţelepciuni. Adepţii diferitelor căi de evoluţie spirituală se întâlnesc cu ele şi sunt ghidaţi de ele, chiar dacă nu parcurg Maha Vidya Yoga. Cei care au şi iniţierile corespunzătoare folosesc direct energiile lor specifice.

Seminar - Centrul de Meditaţie şi Yoga Kamala

Seminar – Centrul de Meditaţie şi Yoga Kamala

De exemplu – este ca şi cum trăieşti supus trecerii timpului şi cu greu ajungi să recunoşti în el eternitatea, sau, dacă ştii cum, începi să trăieşti eternitatea prin fiecare clipă a vieţii. Pe de o parte suferinţa este cea care te învaţă, pentru că timpul este simţit ca distrugător de cei neiniţiaţi, iar pe de altă parte timpul este cunoscut ca energia ce îţi trezeşte conştienţa infinitului.

Recunoştinţa

Recunoştinţa

Dasha Maha Vidya este o cale necesară oricui. Aceasta nu înseamnă că e singura prin care ajungi la cunoaşterea lui atman (Sinele suprem, Inima Spirituală), dar oferă modalităţi directe de dezvăluire a esenţei noastre divine. Dasha Maha Vidya Yoga(Yoga Celor Zece Mari Înţelepciuni) se împleteşte minunat cu Hridaya Yoga (Yoga Inimii Spirituale), modalităţile folosite fiind înscrise în sistemul hridaya (meditaţiile, de exemplu, au ca parte superioară meditaţia de revelare a Inimii Spirituale).

Puja finală (ritualul final)

Puja finală (ritualul final)

Cei care au acum iniţierile în Cele Zece Mari Înţelepciuni, le pot folosi în viaţa de zi cu zi pentru a trăi cât mai fericiţi, sau (şi) le adaugă celorlalte modalităţi de evoluţie spirituală pe care deja le cunosc.

Calea este deschisă. Urmează eliberarea.

3 comentarii

Din categoria Articole, Tantra Shastra

Bhagavad Gita despre acţiune

Ideea acţiunii, în spiritul GITEI, este cea mai cuprinzătoare cu putinţă. Ea include orice acţiune a naturii din om, internă sau externă, realizată în minte sau prin intermediul corpului, mare sau mică. De la truda omului la truda servitorului, de la munca înţeleptului la simplul act fizic de a mânca, totul este inclus în acţiune. Căutarea Sinelui prin gândire, adorarea Supremului printr-o iubire nesfârşită, reunirea mijloacelor, a materialelor, a însuşirilor fiinţei şi folosirea lor pentru slujirea lui Dumnezeu şi a omului stau aici pe o poziţie egală. BUDDHA stând sub copacul bo şi dobândind iluminarea, ascetul meditând tăcut şi nemişcat în peştera sa, SHANKARA străbătând furtunos India, discutând cu toţi oamenii şi predicând activ învăţătura non acţiunii, toţi din acest punct de vedere realizează o activitate puternică şi eficace. Dar în timp ce acţiunea exterioară poate fi aceeaşi, există o diferenţă interioară fundamentală între modul de a acţiona al unui om obişnuit şi cel al unui înţelept o diferență în starea fiinţei, o diferenţă în putere şi înzestrare, o diferență în viaţă şi temperament şi deci un alt răspuns, o altă investire divină pentru fiecare.

Acţiunile sunt de trei feluri:

Acţiunea TAMASICĂ este realizată cu o minte confuză, scufundată în eroare şi ignoranţă, într o supunere mecanică faţă de instincte, impulsuri şi prejudecăţi, fără a implica un efort de considerare a consecinţelor, condiţiilor şi antecedentelor corecte ce determină aceste impulsuri; implică pierderea şi risipirea într un efort orb şi nejustificat.

Acţiunea RAJASICĂ este acţiunea realizată sub dominaţia dorinţei, cu ataşament faţă de acţiune şi faţă de fructele acesteia sau cu o implicare egotică a propriei personalităţi în acţiune; ea implică un efort nemăsurat, o muncă pasionantă, realizată cu mare încordare a voinţei personale.

Acţiunea SATTVICĂ   este realizată cu calm, în lumina clară a cunoaşterii şi cu o motivaţie superioară, într-un sens impersonal al dreptului şi datoriei, sau al unui ideal, ca lucrul care ar trebui să fie făcut indiferent de fructul acţiunii ce rezultă în această lume sau în alta, o acţiune îndeplinită fără ataşament, fără plăcere sau repulsie faţă de impulsul sau de piedicile ei, pentru unica satisfacţie a simţului de dreptate, a inteligenţei lucide, a voinţei iluminate a minţii pure dezinteresate şi a spiritului satisfăcut.

Totuşi, în acţiune, ca de altfel în orice altceva, trebuie transcense tendinţele (GUNA) ale Naturii. Atunci putem cunoaşte cu adevărat sensul real al acţiunii care ne duce spre eliberare. Acţiunea eliberatoare este generată de caracterul acţiunilor făcute într o profundă uniune a voinţei şi a tuturor părţilor dinamice ale naturii noastre, cu Divinul, cu inima Spirituală. Iniţial este făcută ca un sacrificiu către Divin, persistând încă ideea că noi suntem autorii acţiunii; este făcută apoi fără această idee, percepând Natura (PRAKRITI) ca unic autor. În cele din urmă, acţiunea este îndeplinită recunoscând Natura ca putere supremă a Divinului şi cu renunţarea, abandonarea tuturor acţiunilor noastre Divinului, individualul, eul propriu reprezentând doar un canal şi un instrument al Divinului. În acel moment, toate acţiunile noastre reflectă direct Sinele Suprem (ATMAN), ele sunt o parte integrantă din acţiunea universală, indivizibilă, sunt iniţiate şi executate nu de către noi, ci de către o SHAKTI imensă, transcendentă.

Aceste acţiuni divine, indiferent de forma şi de caracterul lor exterior, nu pot înlănţui, ci sunt mai degrabă mijloace puternice pentru ridicarea fiinţei din această PRAKRITI inferioară a celor trei GUNA-uri către perfecţiunea naturii supreme, divine, spirituale.

Principiul acţiunii

Există în lume două legi diferite ale manifestării, fiecare adevărată în planul ei, una dependentă în principal de starea exterioară, de legile morale specifice societăţii şi a doua independentă de legile exterioare, dar dependentă în totalitate de conştiinţa spirituală, de legea interioară a armoniei divine.

GITA nu ne învaţă să subordonăm planurile superioare celor inferioare, nu cere conştiinţei trezite spiritual să se jertfească pe altarul datoriei ca un sacrificiu şi ca o victimă a legii sociale. Se înlocuieşte astfel concepţia de obligaţie socială cu aceea de împlinire spirituală.

Eliberarea fiinţei din lanţul acţiunilor generatoare de noi acţiuni prin fixarea conştiinţei în Dumnezeul din noi, în Inima Spirituală este nucleul învăţăturii GITEI cu privire la acţiune.

Secretul acţiunii este acelaşi cu secretul întregii vieţi şi existenţe. Existenţa este nu numai o maşinărie a naturii, o roată a legii în care sufletul este înglobat pentru un moment sau pentru veacuri; ea este o manifestare constantă a spiritului.

Acţiunea trebuie să conducă spre căutarea, împlinirea şi realizarea Sinelui şi nu la obţinerea propriilor fructe externe sau interne ce se referă fie la acest moment, fie la viitor (dar oricum la ceva neetern). Există o lege lăuntrică şi o semnificaţie tainică a tuturor manifestărilor dependente de Suprem, diferită de cea pe care o găsim în natura manifestată de eul propriu; în aceasta constă adevărul profund al acţiunii. Reprezentarea sa în exterior aşa cum parvine minţii este întâmplătoare, imperfectă şi învăluită în ignoranţă. Suprema, perfecta lege a acţiunii este căutarea adevărului existenţei proprii celei mai înalte şi mai profunde, pentru a trăi în ea şi a nu fi astfel obligaţi, datorită ignoranţei, să urmăm orice standard şi orice morală exterioare. Întreaga viaţă şi acţiune de până atunci ne va apare imperfectă, ca o dificultate şi ca o luptă. Numai prin descoperirea adevăratului Eu, trăind în armonie cu chemările sale, adevărata realitate va înlătura dificultăţile şi lupta va lua sfârşit. Faptele săvârşite în lumina Spiritului Suprem lăuntric se transformă într o autentică acţiune divină.

Note de curs – Claudiu Trandafir

Scrie un comentariu

Din categoria Articole

Ideile fundamentale din advaita vedanta

“Aforisme cum ar fi: Tat Tvam Asi -„Acela eşti tu” –

dovedesc cu adevărat că tu eşti „Acela”

fără un al doilea şi acelaşi în toate.

Cine este, acelaşi în toate, strigând în inima mea?”

Dattātreya – Avadhūta Gītā, V, 2

Noţiunea unităţii totului constituie substratul filozofiei Advaita Vedānta. În limba sanscrită “Advaita” înseamnă “non-dualitate”, iar “Vedānta” înseamnă “sfârşitul Vedelor”. În acest context, Vedele sunt expresia cunoaşterii străvechi, tradiţionale, convenţionale. Astfel, Advaita Vedānta poate fi tradusă prin “conştiinţa non-duală care se revelează la sfârşitul cunoaşterii discursive sau, mai bine spus, dincolo de aceasta”.

Există patru afirmaţii vedantice fundamentale, denumite Mahāvākya-uri, ce exprimă idei forţă care sintetizează experienţa spirituală în Advaita Vedānta.

Fiecare dintre cele patru Vede conţine câte una dintre aceste afirmaţii ce se regăsesc apoi în Upaniṣad-e. Mahāvākya-urile, marile rostiri, sunt afirmaţii despre adevărul ultim, Satya, al totalei unităţi şi unicităţi divine. Acestea sunt:

Prajñāna Brahma – Conştiinţa este Brahman (Realitatea Supremă).

Aceasta este numita Svarupabodha-Vākya, afirmaţia ce exprimă natura lui Brahman şi a Sinelui divin. Ea apare în Ṛgveda şi în Aitareya-Upaniṣad.

Aham Brahma Asmi – Eu sunt Brahman.

Aceasta reprezintă Anusandhana-Vākya, ideea forţă cu care un aspirant la desăvârşirea spirituală ar trebui să-şi impregneze mintea şi întreaga fiinţă. Ea apare în Yajurveda şi în Bṛhadāraṇyaka Upaniṣad.

Tat Tvam Asi – Tu eşti Acela (Brahman – Realitatea Supremă).

Aceasta este afirmaţia pe care ar trebui să o folosească un maestru spiritual autentic pentru a-şi îndruma discipolul. Ea apare în Sāmaveda şi în Chāndogya Upaniṣad.

Ayamatma Brahma – Acest Ātman (Sinele Suprem) este Brahman (Realitatea Supremă).

Aceasta a fost denumită Anubhavabodha Vākya, revelaţia care exprimă experienţa intuitivă a celui ce îşi revelează natura divină. Ea nu mai este o afirmaţie, ci a devenit o exclamaţie extatică. O găsim în Atharva Veda şi în Maṇḍūkya Upaniṣad.

Alături de aceste patru Mahāvākya-uri, găsim adesea o a cincea, ce nuanţează aceeaşi revelaţie a unităţii:

Sarvam Khalvidam Brahma – Toate acestea sunt într-adevăr Brahman.

Aceste afirmaţii ne duc direct în esenţa filozofiei Advaita Vedānta care este fundamentul în hridaya yoga (yoga Inimii Spirituale).

Scrie un comentariu

Din categoria Articole

Din înţelepciunea lui Rumi

Deşi apari sub o formă umană

Esenţa ta este Conştiinţă pură.

Tu eşti păzitorul fără de frică al

Luminii divine.

Aşa că, vino, întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

Când pierzi orice simţ al personalităţii

legăturile a mii de lanţuri dispar.

Abandonează-te complet,

întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

Eşti urmaşul lui Adam, prin Cuvântul pur al lui Dumnezeu,

dar ţi-ai întors privirea spre

spectacolul gol al acestei lumi.

Cum poţi să te mulţumeşti cu atât de puţin?

Aşa că, vino, întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

De ce eşti aşa de încântat de lumea asta

când o mină de aur este în interiorul tău?

Deschide ochii şi vino

întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

Ai fost născut din razele Măreţiei lui Dumnezeu

când stelele erau într-un loc perfect.

Cât timp vei suferi de loviturile unei mâini inexistente?

Aşa că, vino, întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

Shams din Tabriz, Regele tavernei,

ţi-a înmânat o cupă,

Şi Dumnezeu în toată gloria Lui toarnă vinul.

Aşa că vino! Bea!

întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

Sufletul sufletelor, viaţa tuturor vieţilor – tu eşti Acela.

Văzut şi nevăzut, mişcător şi nemişcător – tu eşti Acela.

Drumul care duce la Oraş este fără sfârşit;

Du-te fără cap şi fără picioare şi deja vei fi acolo.

Ce altceva ai putea fi? – tu eşti Acela.

Scrie un comentariu

Din categoria Articole