Arhive pe etichete: Patanjali

Santosa

Santosa înseamnă mulţumire dar şi serenitate. În Yoga sutra, capitoul 2 Patanjali: ”Dintr-o mare mulţumire răsare fericirea.”

Santosa nu este pasivitate şi acceptare inconştientă, ci este o profundă înţelegere a armoniei existenţei, a rostului fiecărui lucru sau a fiecărei circumstanţe de viaţă. Doar în felul acesta poate să fie calm, pace, mulţumire şi serenitate în suflet.

Există un nivel al conştiinţei limitate, egotice, în care este bine doar ceea ce simte omul că îi aduce lui bine, plăcere, împlinire personală. Însă de multe ori, intercorelaţiile destinice, karma-ice, necesitatea menţinerii unui echilibru la o scară mult mai amplă decât cea personală, duc la evenimente ce pot să pară nedrepte, crude pe acel nivel al individului, dar ele sunt în realitate benefice văzute din planul atotcuprinzător al conştiinţei divine. De aceea, pentru a trăi cu adevărat santosa e necesară atingerea acelei viziuni superioare, transpersonale, unificatoare. Centrarea în Inima Spirituală poate să ofere această perspectivă iluminatorie. Atunci eşti mulţumit cu tine însuţi, în tine însuţi, în Sine. Orice altceva se circumscrie acestei viziuni superioare şi este trăit cu înţelepciune.

Chiar şi dacă nu e încă atins acest nivel înalt de conştiinţă, tendinţa de a vedea ceea ce este bun în orice situaţie, bucuria de a descoperi frumosul, armonia, înţelepciunea ce ni se dăruie prin tot ceea ce este viaţa noastră, poate să trezească santosa în noi. Uneori deşi nu este înţeles pe deplin rostul unor suferinţe sau circumstanţe mai dureroase din viaţă, credinţa că totul este construit şi orchestrat astfel încât să împlinească armonia totului, generează posibilitatea de a depăşi cu serenitate orice obstacol.

Cel care respectă ahimsa (non-violenţa) nu atrage asupra lui gândurile rele ale celorlalţi, şi este mulţumit; respectând aparigraha (non-acumularea) nu-şi doreşte să acumuleze şi este mulţumit; dacă respectă asteya (a nu fura) nu-şi însuşeşte ce este al altcuiva şi este mulţumit şi netulburat de ceilalţi.

Neşansa, greşelile pe care le face sau nereuşitele nu creează nemulţumire în cel care respectă santosa, deoarece el înţelege că toate îşi au rostul lor în jocul conştiinţei şi toate contribuie până la urmă pentru evoluţia sa.

A trăi în prezent este firesc pentru cel care aspiră să trăiască mulţumit. El nu este obsedat de grijile viitorului şi nici tulburat de umbrele trecutului.

De asemenea, această atitudine implică o stare de egalitate mentală atât în cazul succesului cât şi în cazul insuccesului. În Bhagavad-Gita, cap.2, Krishna îi spune lui Arjuna:

„Atunci când un om, o Partha, elimină din minte toate dorinţele şi când este mulţumit prin Sine, se spune despre acel om că este ferm în înţelegerea sa”.

„Cel care nu se implică în supărări şi care nu se lasă dominat de plăceri, cel care a părăsit orice dorinţă şi atracţie, cât şi teama şi mânia, acela să ştii că este ferm în înţelepciunea sa”.

„Cel pe care nici un lucru exterior nu-l afectează, fie că primeşte binele fie că primeşte răul, cel care nu urăşte şi care nu se mai complace în plăceri efemere, acela să ştii că este ferm în înţelepciunea sa”.

Nemulţumirea este una din limitările impuse de maya prin avidya (ignoranţa) şi trebuie să fie îndepărtată, deoarece ea atrage multe complexe de inferioritate şi în unele situaţii chiar induce boli psihice.

Calmul minţii, santosa în plan mental asigură premizele unei meditaţii reuşite.

Trăind mulţumit, ajungi la fericirea ce îţi poate deschide porţile Inimii Spirituale.

Acceptarea senină a vieţii este foarte bine cuprinsă în cuvintele unui maestru buddist: ”Când îmi este foame mănânc, când sunt obosit mă culc”. Eşti atunci în armonie cu totul şi laşi ca armonia Totului să se reflecte deplin în tine.

Un comentariu

Din categoria Articole