Arhive pe etichete: seminar spiritualitate

Avem in cursul vieţii zile de sărbătoare, pe care le considerăm deosebite, în care vrem să facem ceva deosebit. Le planificăm, ne gândim la ele şi uneori reuşim să fim mai fericiţi atunci. 

Sărbătoarea este un prilej de a ieşi din rutina cotidiană, ne asumăm alte roluri decât cele pe care le avem în restul zilelor, sau scoatem din adâncul nostru ceea ce e mai frumos, mai bun. Toţi vrem să trăim din când în când mai mult fericirea, să ne simţim mai aproape de idealul vieţii noastre. 

Astfel de sărbătoare este cea a trecerii într-un an nou, 31decembrie – 1 ianuarie. Nici măcar nu corespunde astronomic vreunui moment special şi cu toate acestea ea este pentru noi un eveniment deosebit. Aşa cum este adevărat că omul sfinţeşte locul, la fel putem spune că omul poate să facă sărbătoare din orice zi. 

Şi atunci, de ce să nu gândim mai amplu, de ce să nu fie toată viaţa o sărbătoare? Ne-am obişnui cu fericirea şi am zice că e ceva normal? Dar aşa ar fi firesc. Fericirea ea însăşi este cea mai firească stare a omului. Şi dacă fiecare zi ar fi o fericită sărbătoare şi tristeţea nu şi-ar mai găsi locul în sufletul nostru? Cum ar fi? De ce nu ne-am lăsa firescul din adâncul inimii să ne inunde întreaga fiinţă?

Şi haideţi să mergem mai departe cu năzuinţele, şi să dăm perioadei de trecere dintre ani adevărata ei semnificaţie – cea de iniţiere a unei vieţi superioare, de încheiere a suferinţei şi deschidere faţă de frumuseţe, lumină, puritate.

Avem acest dar special – sfinţim locul şi încununăm cu sărbătoare zilele. Suntem oameni – fiinţe deosebite în marea complexitate a Universului. Atât fericirea cât şi eşecul sunt în mâinile noastre. Ce ducem mai departe cu noi… Este o decizie pe care fiecare o ia – conştient sau nu.  

Dar să revenim la sărbătoarea Anului nou. De ce să nu o trăim în cea mai frumoasă dimensiune a sufletului nostru? Putem să mâncăm oricât, să bem orice, să fim în cel mai exotic loc din lume, dar vom trăi astfel acea fericire care nu are început şi nu are sfârşit? Acea beatitudine despre care vorbesc sfinţii? Şi dacă un singur om ar fi trăit-o, şi tot ar merita să o căutam şi noi în adâncul nostru pentru că înseamnă că există. Există!

Să ne amintim de ea, să o recunoaştem în toate clipele şi în fiecare clipă. Oamenii vin şi pleacă din viaţa noastră, lucrurile azi le avem şi mâine le putem pierde, dar ce rămâne? 

Priveşte adânc în Inima ta. Ea nu te trădează, ea este izvorul vieţii tale. Fiind mai conştient de aceasta vei fi mai apropiat de ceilalţi oameni – prin iubire, mai detaşat de suferinţă – prin înţelepciune, mai bun cu toată lumea – prin compasiune, mai puternic în faţa obstacoleleor – prin discernământ, mai plin de lumină – prin adevăr.

La Centrul de Meditaţie Kamala facem ca sărbătoarea Anului nou să fie o sărbătoare a recunoaşterii Inimii Spirituale, o sărbătoare a fericirii profunde. Medităm împreună zece zile în pura existenţă, prin pura beatitudine a purei conştiinţe – sat cit ananda. 

Şi tu, de ce nu?

(Despre retragerea pentru meditaţie citiţi pe http://www.kamala.ro)