Frumusetea este existenţa în cea mai pura expresie a sa. Este elan si tăcere, freamăt şi odihnă, regăsire, căutare. Este nemărginită pentru că din nemărginire îşi extrage viaţa. Este fericire pentru că beatitudinea cea mai înaltă este adevărata ei natură.
Frumuseţea ne învăluie şi ne dezvăluie în acelaşi timp. Ce poate fi voalul ei? Ultima treaptă până la topirea în Dumnezeire.
De ce căutăm frumuseţea? Pentru că ne căutăm pe noi înşine şi ne întoarcem, orice am face, am vrea, am trăi, am gândi… ne întoarcem spre noi înşine. Cu toată forţa, cu încredere sau neîncredere, cu disperare, cu încântare sau şovăială…. Dar venim. Nimic nu ne poate opri. Frumuseţea este privirea lui Dumnezeu asupra creaţiei sale.
Contemplând frumuseţea vedem Ochii Lui.